vineri, 4 aprilie 2008

Homo singularis - Radu Afrim in dialog cu sine


"E oarecum un lux să vorbim despre un artist, despre mine sau ce sunt eu. Eu m-aş defini ca un tip care se simte incomod cu el însuşi ca artist, tocmai pentru că îmi dau seama că uneori sunt cuminte şi nu vreau să fiu cuminte, uneori plac prea multor oameni, şi nu vreau să plac prea multor oameni, uneori îmi plac chiar mie, ceea ce este de-a dreptul criminal.

Din cauza aceasta eu, ca artist, am probleme mari cu mine. Uneori mi se pare că nu sunt implicat în realitate pe cât ar trebui şi cât ar trebui să fiu implicat."

"Nu e în mine mai multă copilărie decât în actorii cu care aleg să lucrez. Cei care n-o conţin nu se simt atraşi de lucrul cu mine. Ne despărţim după 2-3 repetiţii. Există atâţia alţi regizori cu care aceştia pot face performanţă!"

"Nu am ales teatrul, ci spectacolul. Teatrul ma plictiseste adesea. Deja se stie. Sa vrei sa spui cit mai mult prin cuvinte, asta e maladiv. E suspect. Asta cind ai la indemina trupuri, lumini si privirea oamenilor din scena."

Niciun comentariu: